9 sept. 2013

Bronzul lui Vasile

Ca tot romanul echilibrat , sau mai putin , cu sau fara posibilitati , dar sigur interesat sa scape macar cateva zile de stresul domiciliului stabil , eu cetateanul Vasile ,recent am incheiat un sejur pe litoralul romanesc , intr-o statiune absolut obisnuita .
 Gandeam eu ca fara sa ma aburc la chestii scumpe si sofisticate , in care moftul te arde la buzunar, credeam zic , ca astfel resursele mele o sa aiba mai putin tangente cu ochiul viclean al smenarului dobrogean ofertant de servicii turistice, iar cotidianul meu de cateva zile petrecut astfel o sa fie mai putin agresat de fite si compportamente de bostani primitivi.
 Credeam , dar cum credinta exprima o optiune unilaterala , si rezultatul asteptarilor acestei optiuni au ramas in ceata derizorie a cenusiului turismului romanesc de pe litoral. Cum spune un cantec cu refren moldovenesc ca "avem di tate" ,  am beneficiat si de unele lucruri frumoase , vremea , calitatea hranei, confortul hotelier, dar in acelasi timp am luat contact cu indolenta personalului angajat la stat dar mai ales cu permanenta lor tendinta de belire banut cu banut , in orice moment , in orice loc si cu orice priliej si din orice pozitie .
Cred ca asta este cianura ce ucide turismul de stat romanesc de pe litoral. Personal am un defect de a observa in permanenta contextul in care ma aflu si sa fixez lucrurile neplacute , dar rareori ma exteriorizez. Aceasta imi permite ca sa trag concluzii cu caracter general pentru optiunile mele de orientare ulterioara. Nu am gasit un loc unde sa vad o relatie turistica , in care omul , clientul cum s-ar spune , mers pe litoral sa se odihneasca cheltuind niste bani, sa nu fie considerat un subiect cu buzunare care se fataie colo colo iar geambasii de fel de fel de oferte ii pandesc vigilenta si i-o trag cu orice ocazie, motivul fiind acela ca turistul nu e dus acolo sa socoteasca ci sa plateasca , cum frecvent se intampla. Exemplu era undeva afisat un pret la un meniu cu 3,3 leu pe bucata iar cand am intrebat cat costa o portie de trei bucati , persoana ce servea raspunde senin si jovial 2 bucati la 10 lei iar la gestul meu de a-i arata eticheta , rade complice si spune ca e gresit pentru ca e la stat, daca nu-mi convine sa nu servesc.Gata cu filozofia din slujba lamentarii tipice romanesti.
 Veni si seara facerii de bagaje si eram contrariat ca nu am avut parte de oarece ragete de betivi sau istericale de copii, adormind cu visul la bronzul ce o sa turteasca fesul celor de acasa , obtinut in NUMAI 5 zile, cand am fost scuturat de un tzunamii de scandal de marlani adunati la o petrecere de ramas bun , undeva la parterul hotelului . Probabil evenimentul a evoluat crescendo , eu fiind trezit de faza "sinuciderii in mare " cand din hotel ieseau ca la roi o gramada de dezbracati ce se cautau si se strigau.
 Dupa ce facura apelul , se pare ca au cazut de acord ca unul lipsea si incepura sa strige "Vasileeeeeeeee !!! Vasileeeeee !!! , sa nu faci prostia asta ,  etcx etc..."
 Bineinteles ca imediat incepura sa apara la balcoane observatorii si furnizorii de sfaturi si povete , ba unii isi ofereau spre prelucrare diferite parti rusinoase sau capatul final al intestinului gros. Treaba era groasa  rau si ea, numai ca tizul meu, celalalt Vasile , isi vedea  in liniste de sinuciderea lui.
 Trecu vre-o jumatate de ora , timp in care se formara deja pichete de cautare pe malul marii a oarece urme sinucigase , dar nimic iar situatia  intra intr-o faza latenta si informational potential periculoasa legata de legea lui Arhimede.
M-am intors de la balcon si incercam  sa ma consolez cu aceasta saracie de palpitant , numai ca linistea proaspat instalata fu sfasiata de un raget fioros de "Lumee... lumeeee soro lumeee!!!!" scos spuneau coneseurii de Vasile , proaspat intors ideatic sa accepte necazurile lumesti. Voie mare intre comesenii lui intorsi din expeditiile de cautare , numai ca cum incepu asa se si termina brusc , ca o coada la elefant. Iar liniste , iar cetateanul Vasile inghitit de bezna. De la hotelul vecin se anunta indemnul ca lumea invocata de vasile sa fie lasata sa doarma , iar el sa mearca la muma-sa pe unde a iesit  ca sii asa e lehuza.
De la balcoane ,voluntarii  incepura munca de prelucrare a observatiilor de interceptare , si in fial , o babuta de la etajul patru cu vocea gatuita de gusa Cernobaleasca striga de-si dezlipi pleura spunand ca vazu ea oarece miscare pe terasa pescariei de vis-a-vis , inchisa , o miscare care ea dupa o prealabila prelucrare a datelor observate stabili ca e a lui Vasile.
 Buluc tovarasii  se deplasara la poarta pescariei sa valorifice informatia babeasca dar surpriza , totul era incuiat , iar Vasile incepu sa cante in cel mai autentic stil Tudor Gheorghe , acompaniindu-se cu o chitara rece.
 Incepura gluemele si oarecum voia buna a celor ce-l dragaleau pe Vasile ., dar in acelasi timp si nelinistea aparitiei unui echipaj de politie. In final langa Vasile incepu sa parlamenteze cu recuperatorii , paznicul pensiunii  incuiat si el inauntru , care povesti cum  il pacali pe Vasile primindu-l in custodie , asigurandu-i ca totul e OK si fara politie , el fiind un cunoscut acolo care uneori mai asigura fondul de cantece marinaesti.
Deci jn final frate am asistat de la balconul hotelului , la un hazliu si oarecum de calitate concert live sustinut de Vasile , cetateanul suparat pe destin dar intors in cele din urma  la cele lumesti, ramanand ca visurile mele despre bronzul marin si smenuiala romaneasca se piarda in derizoriu in detrimentul traditiei populare romanesti.
Cam cu asemenea patina am ramas dupa 5 zile de vacanta.
Trimiteți un comentariu