20 iul. 2013

Oameni care mi-au marcat existenta (1)

Judecand , asa la rece , nimeni nu poate spune ca firul sau biologic si mental a fost drept si nu a avut inflexiuni, convulsii , accese, sau chiar accidente , evenimente la radacina carora a stat nu numai ursita cum se spune dar si oameni , cunoscuti sau chiar necunoscuti. Spuneam undeva unui prieten ca Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se stiu a se descurca singuri, oferindu-le spre incercare in ascuns pe parcursul existentei lor , oameni ce le schimba viata. Acesta e unul din motivele pentru care m-am hotarat sa postez cateva pareri despre oameni ce mi-au marcat itinerarul vietii. Eu  consider important si moral sa ma gandesc la ei.

Tatal meu   , persoana ce a insistat mereu pe faptul ca trebuie sa stiu sa merg drept  si cand el este langa mine dar mai ales cand el nu este langa mine. El nu impartea oamenii in buni si rai , ci in oameni pe care te poti baza , sau care te pot ajuta daca le-ai fi cerut-o , soi oameni pe care nu puteau face asemenea lucruri. Dupa teoria lui , nu trebuia sa fii suparat pe cineva ca ti-a facut ceva , ci sa fii indiferent , pentru ca altfel aveai tentatia razbunarii ceea ce te punea in pericolul de a gresi. Dupa el orice om trebuia sa stie sa scrie frumos , si avea el o teorie relativa la grafologie , ca el poate recunoaste oamenii "cu cap" cum zicea el , dupa felul cum incep sa scrie un rand si dupa cate de frumos scriu.
 Nu-mi dau seama daca avea dreptate dar cert era ca scrisul lui era deosebit de cult-caligrafic si de frumos.
Poate ca din cauza a au ramas cu cei doi frati de  fragezi  fara parinti mai avea o teorie ca in viata ca sa traiesti el nu spunea "bine" ci "usor" , trebuie sa stii sa faci bani cu mainile mai intai si mai apoi cu mintea.
Asta cred era si cauza ca pe la sfarsitul ciclului primar ma invata ce bine ar fi sa ma fac ceasornicar sau croitor. In mintea mea de copil asemenea sfaturi le primeam cu rezerve dar le dadeam importanta , solutiile sugerate erau oarecum alterate fie de stramtoreala dughenei de  ceasornicar ce-l cunosteam "a la adresse" si a cutiei cu scule cu o curea soioasa a unuia ambulant ce trecea periodic prin sat si inadea arcurile ceasurilor CFR fie de comentariile rautacioase ale mamei cum ca daca voi fi croitor si voi umbla cu acul o sa-mi cada puta cand voi fi mare.
 Cum ambele erau in dezavantaj , si problema se punea mai presant ca venea clasa a opta , se indesira sedintele de familie , chiar in forma mai largita , dar cu concluzie clara si definitiva generata de colectivizarea in floare ce distruse gospodaria parinteasca, ca musai trebuie sa plec din sat , sa fac o scoala ceva , dar care sa nu ma mai aduca inapoi in sat pentru ca "hotii astia" n-o sa mai plece niciodata.
Situatia era incurcata , nu ma si vedeam ceasornicar sau croitor si nu stiam cum sa-i spun ca nu prea vreau , dar tata totdeauna spunea ca intai de toate trebuie sa asculti de cei ce incearca sa te invete , si sa faci asta in permanenta si din mers.
Cu asta avea el doua pilde din experienta sa personala imediata .
 Prima ca invataturile trebuie sa le furi din mers , nu sa te opresti sa tragi cu urechea , altfel o primesti pe spinare- Cumparase el un cal , Fucs se numea si dupa primele zile cand il puse la caruta , il auzeam pe tata discutand cu mama  ca crede ca e bolnav  deoarece pe drum se opreste din cand in cand. Nu putin dupa aceea ii zise mamei ca treaba e alta cu Fucs. Ori de cate ori cand era in caruta si cineva ii spunea "buna ziua Vasile, sa traiesti Vasile , ... si discutia mai continua cateva fraze in mers, Fucs , rezolva problema si se oprea . Atunci constata tata ca Fucs tragea cu urechea si nu-si facea atributiile sale de cal, drept pentru care cand pleca punea de-a curmezisul carutei o nuia mai lunga atat cat sa fie observata de Fucs cu coada ochiului. Nu a stat Fucs mult din cauza asta la noi, degeaba era frumos.
A doua , tot cu un cal dar murg  , Tigan ii zicea era armasar , foarte cuminte care  nu-i iesea din vorba , desi ,uneori cand sunt in rut armasarii sunt agresivi.
 Veneam odata cu el de la targ , era tarziu si dupa obiceiul locului facura ultima escala , la bufetul satului , cu niste unchi si tata puse la bataia carciumarului  plata lor  pentru dusul la targ a niste  purcei .
Cum era tarziu si opiniile de incetarea ostilitatilor erau diferite , in ultima instanta se hotarara sa mai cinsteasca la caruta ultima cinzeaca si sa plece. Zis si facut , numai ca la comanda "dii..." a unchilor cand calul porni spre casa , a urmat imperturbabil comanda "prrrr!!!" a lui tata si Tigan se oprea definitiv cu toata staruinta comenzilor straine. Stiu ca atunci tata ametit le-a spus unchilor ca degeaba incearcau ei sa porneasca pentru ca Tigan asculta numai de el .
Se mandrea el cu faptul ca armasarul lui era asa de cuminte si poate gresea putin cand cerea ca si toti cei din jurul sau sa asculte negresit . Tata nu batea animalele dar avea un mod ferm de a le vorbi sau de a cere un lucru si poate in asta era secretul lui in a se face inteles . Intotdeauna am apreciat acest lucru si l-am considerat necesar de urmat.. sa te faci inteles , simplu , clar si cu cuvinte putine.
Stiu ca atunci tata se consulta cu un prieten de-al sau si mersera la un prieten ,   de-al acestuia , sa mai caute si alte variante de a-ti castiga existenta nu cu mainile ci cu mintea , cum spuneam mai inainte.  Acesta era  invatator in pragul pensiei si stia mai multe despre ce si cum o sa fie lumea atunci cand eu voi trai pe cont propriu.

Trimiteți un comentariu