20 iul. 2013

Oameni care mi-au marcat existenta (2)

Domnul Constantinescu
Cum aminteam in postarea trecuta , au fost analizate diverse posibilitati ca eu sa nu mai colectivizez in urbia mea natala , facandu-se chiar demersuri analitice la unchiul meu la Bucuresti ce-mi propuse sa fiu calfa de cizmar la atelierul sau  lacatus mecanic sau ferar-betonist la o scoala profesionala de acolo unde se intra fara examen...
Pe plan local tata dupa cum spuneam , a mers la domnul invatator Constantinescu dintr-un orasel apropiat. Ce au discutat , nu stiu , stiu doar ca tata cand a venit acasa , mi-a spus ca sambata urmatoare , la ora 4 dupamasa  sa merg la domnul invatator , si mi-a explicat el o adresa cu o casa cu "gang si nuc la stalpul portii" si apoi sa vedem ce facem.
Cand veni sambata , mama ma imbraca curat si ma trimise  la destinatia precizata. Am omis sa spun ca culmea ghinionului tenisii mei chinezesti cu care umblam la scoala atunci isi gasira sfarsitul si am fost nevoit a face deplasarea descult . Am gasit casa , am intrat pe poarta si am sunat la o usa din curte. Mi-a deschis o doamna cu sort ce facea dulceata de cirese albe cred dupa borcanul din mana, m-a privit si  l-a chemat pe domnul invatator spunandu-i "Titi cred ca pe tine te cauta ".
In spatele ei veni domnul invatator , ma pofti inauntru , imi intinse mana recomandandu-se "Constantinescu" ... , stiu ca era prima data cand mi se intampla lucrul asta la care fastaicit mi-am spus si eu numele si poezia convenita cu tata in legatura cu orientarea mea profesionala. Mi-a aratat un scaun si m-a rugat sa astept putin pentru ca in camera alaturata avea niste elevi pe care ii pregatea pentru un examen si apoi vom sta de vorba .
Din ce auzeam , era vorba de probleme de matematica , de aflat numarul de rotatii a doua roti de caruta de circumferinta diferita , ceva de pus in ecuatie .... era o atmosfera in care cei trei elevi pusi pe pregateala , puneau in joc priceperile lor matematice ... cand brusc , apare domnul invatator care ma solicita sa particip si eu , recomandandu-ma lor , doua fete si un baiat. Nu prea stiu ce am spus , stiu doar ca asezat pe un scaun cu spatar de lemn curbat incercam sa-mi ascund talpile desculte de privirile lor. A venit si randul meu sa spun daca am solutie la problema , si cum necum se pare ca l-am impresionat cu ingeniozitaea solutiei mele de-i dojeni pe invataceii lui asa in "team building"-ul adhoc constituit.
Dupa ce atmosfera se mai destinse , m-a intrebat care materii imi plac si care nu , ce note am si cum a mers scoala , daca am avut absente si din ce cauza , un fel de descoasere serioasa , la care am incercat sa fiu cat mai corect , pentru ca in sinea mea imi ziceam ca nu aveau cu ce sa ma pedepseasca daca ceva nu era in regula. Dupa acest supliciu , stiu ca la niste chicoteli ale fetelor legate de tinuta mea pedestra , domnul Constantinescu le-a privit cu repros si mi-a spus sa stau cu picioarele corect si la vedere ca nu am nimic a ma rusina , si dupa cate vede el nu sunt cu nimic mai putin bun ca premiantii pe care-i pregatea el  si sa-i spun lui tata sa treaca pe la el.
La sfarsit am plecat ca din pusca fara prea multe politeturi si am povestit acasa toate astea . A doua zi tata cu o bocceluta cu branza si smantana se deplasa la domnul invatator conform celor stabilite , si se intoarse cu voie buna spunand ca domnul Constantinescu l-a asigurat ca eu pot sa trec examenul de admitere la liceul din oraselul vecin ... si ca daca doresc pot sa merg si eu sa ma verifice , pana la examen . Stiu ca la examenul la care luasem 7.49 o medie buna ,  am participat in costum national cu tenisi noi  si cu stiloul imprumutatde la domnul Constantinescu si eram tinta rautaciosilor ce ma porecleau "taranul cel destept" , iar cu elevii domnului invatator am fost colegi  de clasa real 4 ani .

Trimiteți un comentariu