22 ian. 2013

Floarea rusinii si globalizarea

Personal imi face intotdeauna placere sa-mi valorizez amintirile acordandu-le prin acest mod o anumita prioritate in memoria mea perisabila. Pare un lucru banal , dar asta ma ajuta in permanenta sa estimez evenimentele curente in care sunt parte directa sau asist informational prin luare la cunostinta. Acest procedeu personal de acumulare comparare si clasificare mentala , asociat statisticii imi ofera posibilitatea de a retine esentialul in informatie dar in acelasi timp si de a estima sau identifica trendul asociat unei categorii de informatie , de obicei de natura sociologica. Acest lucru era o obisnuinta involuntara si de curand am avut asa sa spun o surpriza in a observa legaturi  intre diferite evenimente si evolutii  , absolut  neasteptate.
Intre pasiunile mele se afla serialele tv despre  cultura triburilor primitive si recent in treacat am remarcat involuntar intensitatea  comunicarii interpersonale dintre membrii unor asemenea comunitati .Acest fapt l-am raportat la  saracia resurselor si am incercat sa-i  fac similitudini cu societatea moderna a lumii ce noi o numim "civilizate" si am constatat ca  diferenta intre cele doua modele sociologice era accesul la resursele de subzistenta. Ca sa ma verific am facut un efort de memorie si mi-am construit mental un model sociologic  asa cum mi-am memorat-o eu prin anii 50 si am mai completat-o  cu nuantele povestite de batranii cu care am interferat in copilaria mea de atunci.Am avut surprinderea sa constat ca batranii satului meu , in mod similar cu culturile ameridiene aveau o disponibilitate de comunicare si asociere foarte mare, indivizii si colectivitatile familiale aveau un set de rutine proprii prin care se ajutau inafara oricaror pretentii pecuniare de plata , "claca" si "ajutorul" se practicau foarte frecvent de la constructia casei ,urcatul oilor la munte,  strangerea recoltei pana la colecta de produse necesare unor evenimente ale obstii :nunti , botezuri , inmormantari.
 Participarea avea intotdeauna un caracter reciproc si de obicei nu era refuzata la sfarsitul evenimentului se lasa fie cu hora fie cu ospat .Formarea unei noi familii , de asemenea era insotita de oferirea gratuita a minimului de mijloace de existenta noilor casatoriti : animale, cereale, unelte, iar cei mai avuti si parintii chiar pamant si mai rar bani.  Aceastei civilizatii rurale traditionale bazata exclusiv pe existenta individului exclusiv in circuitul inchis al comunitatii precum si interferentele materiale de existenta mentionate  , le-am gasit corespondente in ritualurile triburilor din jungla iar concluzia mea este ca lipsa resurselor sau saracia lor a conservat solutii traditionale cu care comunitatea s-a adaptat spre protejare iar membrii colectivitatii aveau reguli clare de convietuire suficient de corecte si pazite spre respectare . Obstea avea regulile ei juridice (cum si astazi exista "taborul") in care legea nescrisa era regula. Batranii cunoscuti de mine , unchi, matusi, vecini , de varsta bunicilor (nascuti probabil inainte de 1900) aveau obiceiul de a relata povesti de viata, ma rog atunci interpretam ca o meteahna a unor mosnegi sfatosi , dar acum interpretez ca prin asta se perpetua traditia  , similara folclorului.
Bineinteles ca nu era totdeauna asa o romanta frumoasa, erau si conflicte fie de la hotar fie de la mirese sau animale care ramaneau in istorie spre relatarea lor perpetua ca istorie si exemplificare . Indiferent daca doua persoane se cunosteau sau nu , cand se intalneau isi dadeau binete descoperindu-si capul cu gesturi si mimica nedisimulata.
Apropos daca nu stiti geneza acestui gest  sa v-o relatez asa cum mi-a fost povestita : in vechime , probabil din cauza parazitilor capilari obstea obliga membrii ei sa-si tunda scurt parul pentru a o mai buna curatenie iar oamenii aveau probabil obligatia de a arata ca tin la aceasta regula si cu timpul fara ca nimenea sa le ceara isi aratau tigvele chiluge, numai ca cu timpul au continuat sa-se descopere ca semn  respect pentru celalalt , chiar si cand aveau plete.
Pana la urma e un gest de bunavointa individuala si de respect fata de cineva .
Un frate de-al bunicii mi-a aratat atunci o planta , ceva similar cu chimionul salbatic , ce avea un receptacul floral cu un punct negru in mijloc si mi-a spus atunci ca se numeste "floarea rusinii" si ca punctul din mijloc este nivelul de respect  cum se spune in popor "sa ai rusine", "sa te rusinezi" adica sa ai o frica de a nu gresi, mentionandu-mi totodata ca in copilaria sa era mult mai mare acel punct negru.
 Hazliu sau nu daca sunteti in cunostinta de cauza cu aceasta planta , verificati ca punctul respectiv nu mai exista. Asta ca divertisment despre caracterul evoluat al nostru  de acum.
Tin minte cum atunci , in zilele de sarbatoare si va invit sa observati daca aveti ocazia si astazi in zonele in care traditiile adevarate se mai respecta ,oamenii  aveau tinuta si toate gesturile lor erau nu spre opulenta ci mai degraba in a arata buna intentie si bunul gust spun asta cand rememorez procesiunile cu oratiile lor dar si modelele folclorice de pe costume populare sau casele satenilor
.Gestul suprem de blamare era sa nu dai sau sa nu raspunzi la "buna ziua" , dispretul batranului fata de cineva mai tanar era sa nu-i dea voie sa stea sau sa treaca prin fata sa.Cuvinte ca "fudul" , "batos" sau "moale" defineau atitudini prin care membrii obstii isi aveau locul in ierarhia rurala si era stabilit de o comunicare nonverbala atent insusita sau observata de combatanti si exprimata prin gesturi, miscari in mers, tinuta si port.
Dincolo, pe amazon sau congo comunitatile cu legi native simple si la fel de traditionale au obiceiuri cu similitudini cu continut esential identic ca in cele relatate din amintirile copilariei mele . Asta nu inseamna ca m-am nascut intre salbatici sau canibali  ci mai degraba ca in conditii similare pentru scopuri similare oamenii indivizi sau grupuri reactioneaza similar.
 Vizionati un film despre o cultura tribala din america de sud sau africa si o sa observati aceeasi importanta a traditiei si multe de asemenea gesturi de comunicare nonverbala ce tin de traditii.
Cand eram copil , la noi veneau niste rude din bucuresti cum ziceau ei "la tara" , timp in care le invidiam modul cum vorbeau "domneste" , cum spuneau in loc de "de pe" ziceau "da pa ", in loc de "putin" ziceau "nitel" si cate si mai cate si ma miram eu ce vor fi gasit ei acolo la noi , unde era lampa cu gaz , fara robinet, aragaz sau gheata , si ne spuneau mereu cat de norocosi eram noi ca traim la tara , ma miram pentru ca nu stiam ca lor tocmai linistea traditiilor le lipsea.
Matusa ce venea la o sora de-a bunicii , ii aducea unchiului o camasa "nemteasca" adica din asta de tercot cu dungi si unchiul , pentru ca nu avea decat haine taranesti o imbraca pe sub camasa cusuta cu floricele, asa ca sa para emanicipat si cu rude de la oras , ca si acest fapt dadea ceva puncte in ierarhia sateasca.
 Abia acum imi dau seama , ca aceasta camasa "nemteasca" a fost calul troian prin care industrializarea a suprimat portul populare si o o suita intreaga de traditii.
Vazute din acest punct de vedere traditiile satesti au fost mediul in care au coexistat regulile sociale nescrise  renuntarea sau omisiunea lor in schimbul confortului ieftin o consider o pierdere. Desi tehnologic societatea a evoluat , iar mijloacele de comunicare au explodat in dezvoltare si performanta , calitativ si esential in valori durabile suntem in regres. Notati ca floarea rusinii nu mai are nimic in mijloc, urbanismul si televiziunea au mutilat limba, regulile nescrise de etica  au disparut, iar cele scrise sunt distruse prin dispretul fata de institutii.
Confortul personal este intr-un galop debil spre aberatii de un snobism inimaginabil. (Recent o cunostinta ma anunta ca a aparut "o chestie" de pus la aspirator cu care se curata mucii nepotului).
Cand printul Charles ne-a dat o lectie de promovare a turismului si am vazut filmul respectiv , am asociat acest fapt cu remarcile  multor straini care ajunsi pe la noi prin zonele rurale conservate se minunau si remarcau ce bogatii si ce norocosi suntem ca avem asemenea comori si m-am mirat oarecum ca nu prea vedeam eu pe undeva asemenea comori , pina cand am realizat cum vine mai intai politic apoi economic apoi social peste noi societatea de consum, si inca nu am vazut tot raul in adevarata sa esenta si masura.
Incerc sa regasesc , similiaritati si corespondente cu societatea traditionala rurala , dar tot ce acolo era dictat de necesar si lipsa , dincoace cand totul se produce in vederea consumului ce genereaza prin cerere productie si bani , motorul traditiei a ramas fara combustibil , iar renuntarea la traditii conduce la trecerea in derizoriu a normei de respect individual sau colectiv ,empatia colectiva si simpatia individuala nu sant decat evenimente tranzitorii iar globalizarea nu e decat cireasa de pe coliva culturala nationala.
Trimiteți un comentariu