20 ian. 2013

Automutilarea prin excese si concesii

       Cu ceva timp in urma , rasfoind niste bloguri am citit o secventa foarte interesanta despre un raspuns spontan al unei fiice de evanghelist la o intrebare a unui ziarist despre "pedeapsa domnului pentru evenimentele de pe 11 septembrie 2001" care m-au marcat prin evidenta adevarurilor ce le continea.
       Bineinteles ca fiind intr-un mediu al evanghelistilor toata dezbaterea venea pe o croiala dogmatica pe care un ortodox o intelege mai greu desi in substrat ideile si principiile sunt aceleasi, motiv pentru care am hotarat sa compilez din memorie aceste raspuns , asa cum l-am inteles eu dar raportat nu numaidecat la 11.09,2001.
        Cum ziceam reporterul intreaba subiectul cum de a permis Domnul sa se intample groaznicul dezastru al prabusirii celor doua turnuri gemene la care  raspunsul sincer si simplu :era:cum sa auda Domnul cand noi l-am scos din birourile si institutiile noastre , cand l-am chemat nu ne-a auzit deoarece  nu era acolo.
        Succint  sunt puse intrebari similare despre tineri, copii, societate si multe alte domenii in legatura cu faptul ca divinitatea e nepasatoare fata de ce se intampla , dar a caror raspunsuri gasite de subiect erau aceleasi: cum sa raspunda cand Domnul nu era acolo pentru ca noi oamenii l-am scos pentru a permite altor lucruri sa se intample dar despre care intotdeauna am spus ca nu e mare lucru adica ca e "OK".
       Poate tu ce citesti aceste randuri nu crezi si nu astepti nimic de la divinitate pentru ca nu-ti plac dogmele ci numai lucrurile certe si binedocumentate, dar te rog sa observi in jurul tau o tot mai saraca prezenta a unor norme etice in toate domeniile vietii noastre , norme care oricat de ateu ai fi trebuie sa existe , ele fiintand  ca existente in dogmele credintei crestine. Nu spun ca absenta acestor norme e izvorul raului , dar trebuie sa constat ca tocmai lipsa lor priveaza comunitatea si individul de un reper de orientare.
    Aiurea vei zice , ce are una cu alta , sunt libercugetator si asta imi este deajuns... este si nu este asa.
    Sa o luam simplu de pe o margine de la un relativ inceput asa sa avem o ordine in apreciere:
Este libertatea un castig, o necesitate , un drept dar in acelasi timp si o obligatie fata de aproapele tau ? Spunem cu totii si sustinem ca este , numai ca facem ori excese ori  concesii cand vine vorba de a respecta libertatea aproapelui tau prin acordarea de respect si spunem ca asta nu prea conteaza si spunem ca totul e OK.
       Copii si scolarii sunt celule ale familiei cum si familia este o celula a societatii. Si copii si familia intra in incidenta normelor de convietuire in cercul libertatilor de care vorbeam anterior , numai ca in valtoarea vietii si copii si familia fac excese si concesii normelor de responsabilitate fie ca atitudine reciproca fie ca mod de integrare si cand unele incidente cu aceste entitati ne deranjeaza iarasi facem mentiunea : ce daca copilul fumeaza sau mai trage cu ochiul pe site-urile cu XX ca acum lumea s-a emanicipat, ce daca cutare sau cutare familie isi lasa copii in voia soartei pentru speranta traiului mai bun si pleaca sa munceasca in lumea larga , gasim si la asta o justificare ca nu au alta solutie, ce daca exista etnobotanice ca ele nu sunt daunatoare deoarece sunt recunoscute legal , si apoi unii doar vor sa vada cum e , deci la toate astea spunem ca pe rotund e OK si nu trebuie sa ne sperie nimic.
     Facem sindrofii , petrecem sau ne ducem pur si simplu la bufet sa ne mai intalnim cu prietenii si iarasi facem excese si concesii cand nu tinem cont de gradul nostru de constienta iar cand se lasa cu evenimente nedorite incepand cu carnetul de conducere , pana la trecutul definitiv dupa gratii cauzat de vre-o secerare de viata, spunem din nou ca e un ghinion , noua nu ar fi trebuit sa ni se intample, dar cu urmatoarea ocazie repetam figura spunand ca e OK stim ce facem .
    Facem jocuri de societate pentru justificarea democratiei, desfasuram campanii electorale , cu toata seriozitatea ne aliniem randului la urna de vot , fara sa ne pese catu-si de putin in perioada premergatoare acestei procesiuni, de calitatea si integritatea numelui in care ne punem sperantele , si iarasi cand constatam ca cel decis de noi ne inseala asteptarile prin excese ori concesii la limita penalului sau dincolo de ea , iarasi ne justificam rutina autosuficientei noastre in a privi lumea in care traim :ei o sa fie pedepsit dar in rest e OK.
     Si exemple ar putea continua la nesfarsit...cand ne regasim in cele mai bizare situatii de automultumire si autosuficienta dar care le explicam logic si ritos ca sunt fara importanta pentru ca bineinteles sunt cazuri nu-i asa disparate si fara importanta pentru ca bineinteles pe intreg lucrurile sunt din punctul nostru OK.
     Nu trebuie sa fii crestin sa recunosti ca toate excesele si concesiile la lucrurile exemplificate mai sus sunt abateri de la normal care ne deformeaza existenta direct sau prin inductie colectiva, iar daca chiar esti crestin toate normele incalcate le regasesti negresit in dogmele crestine in general si in cele ortodoze in special .
Vine acum intrebarea : cum se face ca inainte de a gresi , nu ne  vine gandul bun al liberului cugetator de ateu sau cum de divinitatea nu ne atentioneaza sau nu ne fereste , astfel ca sa fim feriti de urmari ? , cu se face ca asemenea prevenire absolut logica nu se produce ??? Raspunsul ce-l intrevad este similar cu cel primit de reporterul din preambul: cum sa ne fereasca , cand din preajma noastra am scos adevarul ca liberul arbitru al cugetatorului sau am alungat de langa noi   frica de rau ca masura a repectului fata de divinitate?.
Cine vrea sa ma contrazica sa incerce sa observe ca  toate atatea rele cate se intampla au ca si cauza primordiala aceast dispret pentru greseala care pana la urma cum spun latinii este omeneasca , dar  si o obisnuinta bolnava in a persevera  in aceasta greseala care tot cum spune latinul este diabolica.
Deci nu  mai cautati cauza pentru care  intalnim tot mai des oameni ce nu deosebesc binele de rau pentru ca acesti indivizi au crescut si s-au format in totalul dispret al unor reguli ce impart apele eticului in cele doua categorii, si pana la urma e problema lor de viata , dar daca aceasta categorie de oameni interfereaza cu omul onest si-i produce tot disconfortul existentei sale de la coabitare pe scara blocului pana la suprimarea fizica,  te simti amenintat  de acesti automutilati.


Trimiteți un comentariu