13 nov. 2012

Turistul in pantaloni de trening bufanti

Vedeam deunazi la televizor niste reclame de oferte de cazare , colo, colo , in lumea larga si brusc m-a incoltit ridicolul  si multumirea de sine. Ridicolul pentru ca reclama cauta clienti pentru distractii  care de buna seama nu se inghesuie din prima ci se informeaza mai intai apoi comanda si uneori mai raman cu buza umflata la sfarsitul vacantei, multumirea de sine generata de o perceptie mai larga a senzatiei de libertate in a circula prin lume cand in loc de reclama ai in aceeasi masura a persistentei interdictia.
 Turismul , sau in sensul mai larg calatoria de agrement implica si o componenta culturala care de fapt deceleaza optiunile de confort si miscare a celui pornit pe drum, asa se face ca ce e bun pentru unul (masa, muzica, discoteca,distractie) nu e bun pentru altul (muzee, documentari, tururi , cunoastere in sine a unor locuri , oameni si obiceiuri) .Tocmai acest aspect mi-a amintit cu placere de prima mea excursie la Kiev , cu 100 de ruble schimbate la vama si cateva perechi de pantaloni de trening pentru vandut in talcioc ,imbracate tot la trecerea prin vama.
 Era un privilegiu ca ajunsesem dincolo de hotarele tarii sa vad ca oamenii de acolo traiesc putin altfel, in bine sau in rau, ca lumea din jur era altfel dar in fond cu aceleasi preocupari ca acasa: serviciu, familie , relatii cu autoritati, privilegii si interdictii, pana la urma politica aplicata . Asemenea experienta la prima vedere pare o tampenie , dar aplicata la conditiile de acum te face sa valorizezi mai bine ceea ce ai in jurul tau , e un fel de atropina ce-ti schimba modul de a privi lucrurile si asta e un lucru pretios pe care l-am simtit cand nu mai eram in pantaloni bufanti ci in pantaloni scurti pe Costa Brava, la Roma sau Paris, Viena sau Amsterdam , Bruxelles sau Barcelona , Londra sau Haga, dar despre acestea alta data.
Trimiteți un comentariu